duminică, 12 aprilie 2020

Un monsieur de colt de strada

Saptamana trecuta. O seara friguroasa de octombrie, intunecata si umeda, cu aburi ridicandu-se de pe capotele incalzite. Felinarele inveleau coltul strazii intr-o cuvertura galbuie, ca o lumanare tremuranda. Murmurul greoi al serii era spintecat arareori de un clinchet de clopotei. Erau clopoteii de la usa magazinului mic, ultra alimentat cu de toate. Era magazinul la care se aduna lumea de la vreo 3-4 blocuri. Si tot la acelasi magazin a intrat un grup de 3. Si intre cei trei era El… Nu foarte inalt, putin uscat, par putin ciufulit, saten, ochi maronii si mainile in buzunare. El se zarea ca prin vis, inconjurat de un abur invizibil. Un abur cu iz de Burger inmuiat cu Saniuta, colorat cu tinctura de Mona si indulcit cu un strop de Cora. Ochii-mi injectati de aerul greu priveau spre el cu nedumerire. Trupul sau se clatina din toate balamalele, iar ochii pareau a se uita undeva prin peretele din spate al magazinului. Picioarele lui se inclestau intr-un tango stangaci, singurul scop fiind acela de a ramane biped… Proptindu-se pe cele doua umblatoare, se hotari sa arate ca dansul este un finut si un delicat, un domn de vita. Asadar, ceru cu cea mai lalaita si impleticita vorba vreodata: - Dati-mi si mie un Rafaello! ?!?!   Share this: Facebook

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu