joi, 10 octombrie 2019

Cu Matrioska pe post de destin

Acum mi-e dor de zapada, de nameti cit casa… Nametii aia blinzi de demult care parca ne tineau de cald. Gerul asta uscat parca a venit sa ne arda miinile, fata, gindurile. De ce ar trebui sa traim o iarna urita? De ce ar trebui ca iarna asta urita sa fie si lunga, sa ni se impotriveasca la nesfirsit? Senzatia asta, nu stiu de ce, m-a dus sa caut iarna pe google, sa o gasesc macar aici, in niste fotoclipe virtuale. Si nu stiu cum se face dar am ajuns prin taiga si prin Siberia si pe la Doctor Jivago (macar sa revad filmul daca nu il voi reciti…) Nu, nu ar trebui ca asta sa aiba nicio legatura cu geopolitica, daca va ginditi ca de la gazul de ieri ma invirt prin acelesi locuri si ca oi fi chiar filorus. Nu. Dar iernile alea, de demult, nu pot fi decit rusesti, cum verile nu ar putea fi decit hawaiiene… Asa imi explic de ce sunt atit de departe de noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu