joi, 10 octombrie 2019

Arta, precum icrele negre

Sigur nu as fi scris, in aceasta seara, despre un artist, despre un muzician, daca nu as fi primit azi pe e-mail un comunicat de presa, despre care am banuit ca nu va prea fi luat in seama, Semnat: Florin Chilian, muzician. Poate as fi scris si eu despre ex-ministrul politistilor, Oprea, si despre PSD, despre jugul FMI, despre Dacia, despre Peseiro, despre baile Udrei, despre Florin Piersic si securitatea sau despre… altceva. Dar am citit de citeva ori acel comunicat, cum l-am ascultat de atitea mult mai multe ori pe Florin Chilian. Si am incercat chiar un joc, sa citesc rindurile alea pe muzica lui Chilian, si nu a mers, nu am inteles nimic… Chiar daca… Citez : "Nu de mila au nevoie artistii romani ci de respectarea drepturilor lor, drepturi ce le sunt furate de ani de zile de o clica ce controleaza organismele de colectare si gestiune a drepturilor de autor, precum si a drepturilor conexe ale artistilor interpreti…" Asta la un moment cind se tot face vorbire despre artisti si banii lor, e foarte adevarat. Stiu ca razboiul lui Chilian cu Ministerul Culturii e vechi, ca a pornit de la niste drepturi de autor si ca lucrurile s-au inflamat. Nu imi pot da seama daca in speta lui sau spetele lui are sau nu dreptate, insa pot sa remarc haiducia pe care si-o asuma pentru drepturile artistilor. Probabil ca si in cultura hotiile sunt mari. De ce m-as indoi? Probabil sunt foarte mari, fiindca spre cultura, ca hotie nu prea ii trece nimanui sa priveasca. Probabil in peisajul asta deloc pastelat era nevoie de vocea unui artist justitiar precum Chilian. Chiar daca… Dar, de fapt, ce vreau sa spun? Ca imi displace acest fel de arta, acest fel de a o judeca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu