joi, 10 octombrie 2019

Arta, precum icrele negre

Sigur nu as fi scris, in aceasta seara, despre un artist, despre un muzician, daca nu as fi primit azi pe e-mail un comunicat de presa, despre care am banuit ca nu va prea fi luat in seama, Semnat: Florin Chilian, muzician. Poate as fi scris si eu despre ex-ministrul politistilor, Oprea, si despre PSD, despre jugul FMI, despre Dacia, despre Peseiro, despre baile Udrei, despre Florin Piersic si securitatea sau despre… altceva. Dar am citit de citeva ori acel comunicat, cum l-am ascultat de atitea mult mai multe ori pe Florin Chilian. Si am incercat chiar un joc, sa citesc rindurile alea pe muzica lui Chilian, si nu a mers, nu am inteles nimic… Chiar daca… Citez : "Nu de mila au nevoie artistii romani ci de respectarea drepturilor lor, drepturi ce le sunt furate de ani de zile de o clica ce controleaza organismele de colectare si gestiune a drepturilor de autor, precum si a drepturilor conexe ale artistilor interpreti…" Asta la un moment cind se tot face vorbire despre artisti si banii lor, e foarte adevarat. Stiu ca razboiul lui Chilian cu Ministerul Culturii e vechi, ca a pornit de la niste drepturi de autor si ca lucrurile s-au inflamat. Nu imi pot da seama daca in speta lui sau spetele lui are sau nu dreptate, insa pot sa remarc haiducia pe care si-o asuma pentru drepturile artistilor. Probabil ca si in cultura hotiile sunt mari. De ce m-as indoi? Probabil sunt foarte mari, fiindca spre cultura, ca hotie nu prea ii trece nimanui sa priveasca. Probabil in peisajul asta deloc pastelat era nevoie de vocea unui artist justitiar precum Chilian. Chiar daca… Dar, de fapt, ce vreau sa spun? Ca imi displace acest fel de arta, acest fel de a o judeca.

Lantul suportabilei crize a domnului Presedinte

"Zona de impact". Asa-i zice emisiunii Corinei Dragotescu de la Realitatea… Ultima editie a acesteia m-a lasat perplex, chiar a fost un impact nemeritat pentru mine. Nu am avut niciodata afinitati cu postul asta de televiziune. Si ma refer mai ales la jocurile politice, altfel nu am nimic cu alte productii, unele reusite. Ca oricine, am vazut incotro bate vintu'… Aseara insa am resimtit un gust si mai amar. Ce stire si-a gasit sa produca comentatoarea sus-numita? Una despre lantul de la gitul presedintelui! Da, subiectul lantului de aur a facut vilva dupa Anul Nou si l-a trimis pe Basescu, pare-mi-se, pina prin zona manelistilor. Nu fara indreptatire, ne-am intrebat cum a putut sa pozeze asa, cu podoaba la grumaz… Asa ca trebuia data, nu-i asa, o "ezplicatie". Si aceasta a venit. I-a fost servita poporului. Poporului astuia sentimental, care trebuia facut sa inteleaga ca presedintele lui nu-i "unu' d'aia" si ca nu e vorba decit de o draga traditie de familie, asa cum avem, nu-i asa, toti. Intimitatea presedintelui a fost scoasa astfel la teveu, pentru o lacrima acolo, in plus, pentru o apreciere frateasca, asa ca de la om la om, ca intre familisti ce ne gasim. De ce am eu impresia (poate doar impresie…) ca lantul cu pricina a ajuns in studioul Realitatii, cu ravas dedicat de la Cotroceni? De ce am eu senzatia ca Dragoteasca nu putea gasi explicatie mai timpa pentru postura jenanta in care a acceptat sa se puna decit: "Pina la urma, sentimentele fac uneori mai suportabila si criza… Sentimentele fetelor fata de presedintele Basescu"? Asadar stim cum face Basescu sa treaca peste criza. Stim pina si ce are scris pe medalionul lantului de la git… Stim si ce grupa sanguina are marinarul nostru Presedinte. Putem dormi linistiti! P.S. – Daca nu ma insel, Corina Dragotescu a suportat o ofensa dura din partea lui Basescu, intr-un moment extrem de greu pentru ea… Mai aveam o unda de consideratie, profesionala, fata de ea, reminiscenta perioadei de la "Adevarul". Dar s-a dus… pe apa Realitatii! Share this: Facebook Twitter Tumblr Mai mult StumbleUpon Reddit Digg LinkedIn Email Print Like this: Like Be the first to like this post.

Cu Matrioska pe post de destin

Acum mi-e dor de zapada, de nameti cit casa… Nametii aia blinzi de demult care parca ne tineau de cald. Gerul asta uscat parca a venit sa ne arda miinile, fata, gindurile. De ce ar trebui sa traim o iarna urita? De ce ar trebui ca iarna asta urita sa fie si lunga, sa ni se impotriveasca la nesfirsit? Senzatia asta, nu stiu de ce, m-a dus sa caut iarna pe google, sa o gasesc macar aici, in niste fotoclipe virtuale. Si nu stiu cum se face dar am ajuns prin taiga si prin Siberia si pe la Doctor Jivago (macar sa revad filmul daca nu il voi reciti…) Nu, nu ar trebui ca asta sa aiba nicio legatura cu geopolitica, daca va ginditi ca de la gazul de ieri ma invirt prin acelesi locuri si ca oi fi chiar filorus. Nu. Dar iernile alea, de demult, nu pot fi decit rusesti, cum verile nu ar putea fi decit hawaiiene… Asa imi explic de ce sunt atit de departe de noi.

Putin ne umileste. Putin…

Mare… zavera prin presa si blogosfera pe marginea chestiunii gazului. Dar dincolo de bilbiiala care deja caracterizeaza guvernul Boc este deja tot mia ridicola atitudinea premerului in fata presedintelui Basescu. Poate voi scrie acum si eu inca o pagina despre supusenia, despre servilismul lui Boc fata de seful lui. Voi face oricum un mic artificiu pornind de la Vladimir Putin, stapinul Rusiei (asa cum s-ar visa probabil si Base sa fie al Romaniei…) Este atit de penibil cum s-a grabit Boc sa explice interventia, raspunsul lui Putin: " Declaratia presedintelui Putin are directa legatura cu conversatia pe care a avut-o cu presedintele Basescu. A fost o conversatie de 40-45 minute, in care…" etc, etc. De ce a facut asta? De ce trebuia el sa explice ce or fi vorbit cei doi? Fiindca asa i s-a cerut… Cred ca i s-a spus: "Bai, vezi iesi tu acuma si drege busuiocu' ca m-a facut de… cacao Putin la tv!". Asta dupa ce au muscat initial, alaturi de plutoanele de speak-eri si comentatori propunerile "la misto" ale lui Putin, considerindu-le probabil o victorie. Nu, Putin a fost doar vadit iritat cind a pronuntat acele cuvinte. Nu avea chef de o intrebare privind Romania… Si ne-a pus la punct, cu o autoritate pe care sefii nostri de stat nici nu vizeaza sa o aiba, ca pe niste catei rebegiti… Ne-a dat o lectie, in vazul lumii, depre felul in care se face politica mare si ne-a aratat unde ne este locul si ca pretentiile unor "lideri regionali" romanasi nu pot fi tratate decit cu sictir…  Si nu a facut-o intre patru ochi sau telefonic ci in vazul lumii, in fata presei, cu o ironie diabolica. Daca cineva ar fi crezut vreodata ca suntem bagati in seama ar trebui sa priveasca atent secventa (care ramine de… fototeca!) si derularea ulterioara a evenimentelor… Putin cite putin ne tragem cite o palma pe zi fiindca suntem, la propriu, de risul celor ce stiu cu ce se maninca raporturile de forte (diplomatice) la nivel mare. Si Putin joaca prea bine cartea asta. Puneti fata in fata cuplurile Basescu-Boc si Putin-Medvedev si vedeti cam ce iese… Dincolo de faptul ca atit Boc cit si Medvedev, sunt anexe doar… Parerea mea About these ads Rate this: Share this: Mai mult Like this: Like Incarc...