sâmbătă, 2 februarie 2019

Ape tulburi, ape repezi.

Fiti bineveniti cei care ati ales sa ma vizitati, o data in plus. Clubul Psi, a carei membra-”jucatoare” (in echipa- compusa din mine insumi, numai- de amatori) sunt si eu, a propus pentru psiluneala acestei saptamani, o tema care pe mine, ma pune in incurcatura. Cine este haruit de Dumnezeu cu talent, jocul cu cuvintele (ca pentru  fericitele acestea, cu veleitati autentice de scriitoare: Almanahe, Psi, Carmen Pricop,), este mereu o placere. Mie, una, tema apelor repezi si tulburi imi evoca, simplu, amintirea (stearsa) a vremii cand am fost, ca rau, unul de acest fel: cu ape repezi, si tulburi. In acea vreme, depresia mea era sinonima cu tristetea si disperarea. Insa acum nici nu mai pot scrie macar, despre anii aceia, pentru ca Dumnezeu si iubirea omului meu au purificat in intregime apa raului care sunt, si tot devin.